Poezie Minciuna roadă amară

Minciuna roadă amară,

Deavolul mereu o cară.

Umblă aşa ca un netot

Şi o vinde peste tot!



La cei tineri,la bătrîni

Şi la slugi şi la stăpîni,

La nepoţi şi la nepoate,

El o vinde unde poate.



Cu traista plină de minciuni

Vine şi la oameni buni.

N-ocoleşte nici o fiinţă,

Nici pe-acei ce au credinţă!



La Ghehazi,l-Anania,

Care şi-a vîndut moşia



Din ziua cînd te-ai pocăit,

Şi la tine a venit.



Deghizată,fără veste,

Se strecoară prin ferestre.

Cine-i zice bun venit,

Şi cu ea sa-mprietenit,

Chiar de-i o minciună necesară

V-a fi din ceruri scos afară!



Cine-obişnuia să spună,

Printre fraze şi-o minciună,

Cale-aceasta este rea,

Să se lase-acum de ea!



Alte căi spre ceruri nu-s,

Adevărul trebuie spus!



Brisbane 11 03 08