Poezie Pe-o rază de Har. (Rec)

Pe-o rază de Har din ţara de sus

Coboară Acel ce se chiamă Isus.

O stea de pe cer veghiază prin eră

Să vadă serbarea ce omu-I oferă.



Un semn de-ntrebare ajun-sa să fie

La cei ce păzit-au turme-n câmpie.

Pornit-au îndată să afle secretul

Căutând locul unde va veni Împăratul.



Nu-i loc mai prejos să fie în lume

Decât un staul cu-animale şi turme,

Acolo, a fost primit Salvatorul,

În locul de jos să-l afle tot omul.



Ajunse un zvon la cei din palat

Cum, profeţi-au vestit de un nou Împărat.

Trimis-au iscoade să afle secretul

Dar Cel cea veghiat cunoscu-Ta tot mersul!



Urmărit a fost Domnul de când s-a născut.

Să fie ucis de la bun început,

Dar Cel ce veghiază la lucrarea divină

Acela-L purtase prin lumea de tină.



Ajunse la vârsta să intre în casă

Să spună la oameni de lucrarea adusă,

De slava cerească şi locul cel sfânt

Vorbi-Ta în Templu din sfântul cuvânt.



Porni-Ta prin lume, vestind mântuirea

Ucenici ş-a ales să-I vestească venirea,

Mărturie să fie la cei de pe urmă,

Când El va pleca din lumea de tină.



Dar nimeni din cei ce umblau cu Isus

N-au vrut să audă cuvântul ce-a spus

Dar El Le-a vorbit cu glasul duios,

De eu nu mă duc, ve-ţi rămâne jos!



Veni-ta şi clipa vestită de El

Când omul dureri, ajunse un Miel

Şi prins, biciuit, de oameni barbari,

Ajun-sa Isus între doi tâlhari.



Pe cruce-atârnat de oameni răi

Bătut şi scuipat de-a lumi călăi.

Primi-ta Isus durerea cea grea!

Prin ea arătând cît de mult ne iubea.



Şi iată în ceasul din urmă Isus

Acolo pe cruce salvare-a adus

La unul din tâlhari ce pe cruce-atârnat

A fost pus şi el fiind vinovat.



În ceasul din urmă tâlharu-a grăit

Ai milă de mine Isuse Iubit,

Când sus vei ajunge în patria Ta

Adu-Ţi Doamn-aminte, de Golgota.



Priveşte napoi la crucea barbară!

Şi dă o iertare la un om cu ocară

Iar Domnu-a grăit cu glasul duios

Tu astăzi vei fi în cer cu Cristos.



Şi duhul şi-a dat Acel Prea-Înalt

La Tatăl în slavă a fost aşteptat.

Iar trupul de lut a fost bălsămat

De Iosif, un om cu suflet bogat.



Pe lespedea rece în grota creată

Pentru îmormântare, fiind pregătită,

Trei zile-ntăcere, trei zile de chin

Ucenici lui Isus, fără speranţă devin.



Şi iată că vine şi ziua vestită

Ce Domnul le-a spus de trestia frântă

De Templul ce fi-va din nou ridicat

Trei zile-n tăcere, ş-apoi înviat.



Se-arată Mariei şi celor cu Ea

Isus Le grăieşte, veni vremea mea,

Mă duc eu la Tatăl că sunt aşteptat

Acol, pentru voi un loc am trasat.



Istoria-aceasta a fost prevestită

Şi-ntocmai la fel a fost împlinită.

Dar omul de azi, din lumea modernă

Mai neagă venirea şi viaţa Eternă.



Sunt mulţi ce-ar dori să afle-adevărul

Dar nu vor s-audă vorbind, despre Domnul .

De lumea eternă, de Domnul Isus,

De şi ar dori s-ajungă-n cer sus.



Dar vine o zi , şi nu este mult!

Când Cel ce s-a dus la Tatăl cel sfânt

Veni-va din nou să-şi ducă acasă

Pe-acei ce doresc o cetate imensă.



10.03.2008gl