Poezie Tu mai chemat

Tu mai chemat dar n-am vrut a-Ţi răspunde!

Căci mă aflam departe de-adevăr.

Pe-o culme-a vieţi ce-mi sădea în minte

O lume diferită! Un viitor.



Tu mai chemat ş-am vrut a mă ascunde!

Departe de al cerului izvor,

Pe-un drum care mi l-am croit în minte,

Fără vre-o urmă de al Tău ogor.



Tu mai chemat şi Ţi-am sfidat chemarea

Neţinând cont de tot ce mi-ai promis!

Eu mi-am văzut în lume împlinirea

Şi m-am închis, la tot ce Tu mi-ai zis.



Dar am ajuns la vremea înserări!

Cînd viaţa mi s-a scurs cu paşi grăbiţi.

Şi-am înţeles că lumea împliniri,

Nu e destul să fii cu-acei iubiţi.



Nu am găsit nimic să mă încânte

Deşertăciune am găsit în ea,

Iar împlinirea ce-am avut-o-n minte

Fără de Tine nu mă-nveselea!



Şi-atuncea am strigat eu către Domnul

De mai e şansă să mai vină iar

Să îmi arate El care e drumul,

Pe-acest pământ ce duce spre altar.



Iar Domnul a venit cu bucurie!

Şi m-a primit cu braţele-I deschise,

Mi-a arătat un drum spre veşnicie

Şi Binecuvântări din cele scrise.



Prieten drag ce-ajungi la o răscruce

Şi vrei să te înalţi spre viitor...

De nu te duci nainte pe la cruce

Te vei găsi c-alergi, dar fără spor.



Fă legământul, cu Acel ce-I veşnic.

Chiamă-L cu tine pe cărarea ta

Şi vei vedea că Cel ce e cucernic!

În toate, izbăvire îţi va da.

11, 2007gl