Poezie DOMNUL MEU (vol. Să ai ce să pierzi... 2007)

Prietenului meu veşnic şi Tatălui Ceresc, în semn de mulţumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...







Paşii mei se grăbesc a urca spre Tine,

Domnul meu...

mi-ai fost în mintea-mi nărăvaşă şi-n clipele saline

mereu...

când se sfârşea o treaptă, alta-mi ofereai... şi eu,

neînţelegând, mă zbăteam plângând

şi-atunci pe miez de noapte când era mai greu,

veneai aproape pe mine susţinând...

a fost o dramă ascunzând o veste bună,

Domnul meu...

şi ce este la urmă contează să rămână

al meu...

aşa aflasem cum este taina aceluia salvat

numai prin durere...

când răni înmuguresc, iubindu-le poţi fi iertat,

dobândind avere...

dragostea-mi uriaşă urcă înspre Tine,

Domnul meu...

Şi mângâierea Ta atinge cu iertări divine,

vătămatul eu...

Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf şi fum,

m-ai renăscut din dragoste celestă...

şi nu mai rătăcesc şi nu mă pierd de pe-al Vieţii drum,

trăind viaţă onestă...

îţi mulţumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,

O, Domnul meu, Domnul meu...

Minune veşnică în milă, iubire şi iertare,

Acelaşi mereu Dumnezeu...