Poezie ADU-L DOAMNE ÎNAPOI

Prin sanctuare de inimă şi cuget

Alerg la Tine să m-asculţi

N-am mai venit demult, e drept...

Dar Tu mă ierţi şi nu mă uiţi!



De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,

Pornită din inimă plânsă

Ce a găsit dragostea Ta,

În dragostea lumilor strânsă.



A mea e ruga, dar nu eu

Voiesc să-mi împlineşti ceva...

Aş vrea să-i dăruieşti de vrei

Îndurare Ta...simţindu-Te aievea.



El, suflet cu restanţe la şcoala curăţirii Tale,

Dar ştiu că îl iubeşti şi-l vrei

A deveni cum l-ai creat...

Să fie lumină şi curat, dăruindu-l ei.



Şi tot mai ştiu că el Te strigă,

Atunci când nici nu Te cunoaşte

Lovindu-se în goluri multe,

Doamne, de vii...el va renaşte.



Cu toţii, umbre de păcat, şi-atât.

Ne-nfăţişăm smeriţi în faţa Ta...

Tu Doamne, iartă-ne pe toţi, căci noi Te vrem

Să ne atingi schimbându-ne şi-a ne ierta!



Am fost şi eu ca el, cândva...demult

Şi cu atât mai mult mă rog acuma Ţie,

Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut

Şi mâine încă o inimă să-ţi cânte-n armonie...