Poezie Harul (4)

Nu pentru merite ne dai Tu, Doamne, toate

Nu pentru că am fi ajuns desăvârşiţi

Ne dai şi hrană, şi iubire,

Nu pentru merite ne spui de nemurire



În fiecare zi în noi se luptă firea

Legându-ne de lucruri pământeşti

Când Tu ne-ndrepţi spre cer privirea

Nu pentru merite ne dai Tu mântuirea



Tu ne conduci în dragostea-ţi măreaţă

Spre loc mai larg, spre ţărmul cel promis

Chiar dacă noi nu meritam decât pieirea

ACEL ce-a biruit era IUBIREA!





Tit 3:5-7 „El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice."