Poezie PARE GREU, CU TINE E USOR

PARE GREU, CU TINE E USOR



Psalm. 107:7 „i-a călăuzit pe drumul cel drept,

ca să ajungă într-o cetate de locuit."

*****

Mulţi spun că-i greu, în aste vremuri s-asculţi,

Să te supui şi să faci, tot ce Scriptura-ţi spune.

Se tem că pot părea fără minte. Ei nişte adulţi,

Li se pare desuet să trăieşti supus, în astă lume.

Mult mai uşor e să te lasi de-al lumii val condus,

Dar vai, te-aşteaptă lacrimi amare şi eternă durere,

Căci, aici nimic n-are valoare, comoara-i colo sus,

Aici găseşti amăgiri, fade bucurii, fără mângâiere.



Fă tot ce-ţi place ţie, dar nu uita că-i clipa deşartă,

Şi-n urma ei lasă amărăciunea, cea plină de otravă.

Iar satan încearcă, de Isus definitiv să te despartă.

Lasă lumii mintea ei, să n-ajungi în situaţie gravă.

Dacă orişicât îţi pare de greu, tu te pleci la cruce,

Şi regreţi tot ce-ai făcut rău şi vrei o schimbare.

Priveşte la Cel, ce-I iubire, care Te poate duce,

Pe aripile mântuirii, peste a lumii negre hotare.



Vino s-ascultăm de Dumnezeu, până nu-i târziu,

El alungă amarul, tristeţea şi revarsă bucurie.

El nemărginitul, El dintre cei vii, cel mai Viu

Ne-a făcut o casă-n cetatea Sa, din a Sa-mpărăţie.



Lucrează de zor din zori, adună comori pentru cer,

Nu lenevi, scrâşnirea din dinţi în focul ghienei,

O veşnicie te va chinui. Şi nu-i nici un mister,

Iadul în fiorii sfârşitului şi fără al morţii chei,



Se dezlănţuie cu mare furie, s-apuce ce poate.

Nu dispera, tu doar de Domnul ai de ce să te temi.

Nu te-grijora, oricât de greu, la liman El te scoate.

A plătit tot păcatul tău, n-ai de ce să mai gemi.



Teama de Domul este, începutul întelepciunii,

Te fereşte de drumul spre iad şi de la pieire,

Nu te lasă pradă deşărticiunii, în lesa minciunii.

Ci-n har te salvează, în Jerta ce-aduce mântuire.



Urcuşul e greu, dar răsplata celui ce ajunge sus

E cel mai frumos dar, ce-l poate dori omenirea.

O ţară minunată, în care luminează veşnic Isus

Şi-n care, are loc acel, ce şi-a găsit mântuirea.



Prin alunecare nu poţi ieşi din adâncuri de vale,

De acolo e mult mai greu la cer, să poţi să urci.

Te trage-n jos, frica, chinuri grele şi multă jale...

În vale prin noroaie, nu vezi, drumul-ncurci.



Ajută-mă Doamne, să n-apuc drum alunecos,

Să pot urca cu Tine la cer, din adâncul din vale.

Cu Tine Domnul meu, pot urca drumul stâncos

În Tine mi-am pus nadejdea, Tu eşti singura Cale.

Amin