Poezie La pieptul Său

La pieptul Său



*****

Între malurile vieții eram stoarsă de zăduf

De febra ispitelor dezlănțuite cu fiere.

Mă luptam cu valurile stârnite de năduf,

Care-n oceanul vieții slăbeau a mea putere.



Timpul meu trecea în pas alergător spre sfârșit;

Obosită priveam spre nemărginitul văzduh.

Năucă îmi frecam ochii deschiși în infinit.

Și-am descoperit o credința reală, prin duh.



Văd tot mai clar lucrurile efemere, ce pier,

Aflu cum pot iute, de ele să mă debarasez.

În lumină totul devine clar, nimic nu-i mister.

La pieptul Lui Isus e salvarea mea. Nu visez.



Prin credință stau liniștită în barca salvării

Mă las metamorfozată de Isus, pe deplin.

Atrasă de jerfa mirifică-a eliberării,

Nădăjduind c-ajung o fiică, cu caracter divin.



Fiecare pas vreau să-l fac cu Isus împreună.

Să mă poarte pe aripile zborului etern.

Să nu pot fi frântă de nici un val, nici furtună.

Eu capul totdeauna pe pieptul Său, iute aștern.



Mi-a descoperit că mă iubește așa cum sunt,

Și m-ajută să scap de tot ce nu pot și nu-I place.

Chiar și acum, în toamna vieții când firu-i cărunt,

Din mine, un copil minunat, Isus poate face.



Trecut-au ani şi ani peste mine, verzi și uscate...

Azi, anilor mei am găsit pace, la pieptul Său sfânt,

Cu rugăciunile de Duhul Sfânt, cu energii alimentate.

Și hrănită sunt zi de zi de Isus, prin CUVÂNT!



Au trecut peste mine ani și ani de suferință,

Cer putere să nu ajung să mă pierd pe cărare.

Să crească în mine rodul sfințirii din credință,

Să mă asemăn cu Isus, din ce în ce mai tare.

Amin!