Poezie Pierdut eu, il declar nul

Pierdut eu, il declar nul







A fost o zi, cand intrand in locul sfant

Am primit o viata noua

Atunci, ceru-mi de pamant

S-a frant in doua !



Acolo, la piciorul crucii, ziduri ‘nalte de granit

Au inceput sa se darame

Cand la glasul Tau, imperiul eului, subit

S-a facut farame !



Nici intaritura lui Satan, din intelectul meu

N-a putut ca sa-I reziste,

Cand cu-a Sa putere Dumnezeu,

Din temelie a-nceput s-o miste !



Si portile de-arama, si lanturi grele au cazut

In pulberea taranii,

Cand cu pret de sange, prin jertfa m-a nascut

In dealul Capatanii !



Visele de lut si dorintele de portelan, toate s-au zdrobit

De palma-I perforata,

Cand am inteles iubirea-I fara de sfarsit

Si dragostea de Tata !



De-atunci, inima mi-e a Lui Imparatie

Iar El, mi-e Domn si Imparat

Binecuvantata fie-n veci a Lui domnie

Ca prin har, m-a restaurat !



~Amin~