Poezie Prinţul

Pe-ntinderea muntelui iată,

Un Prinţ c-o privire înaltă!

Vorbi-Ta cu mare putere

Mulţimea sorbea cu-adorare.



Ce voce măreaţă se aude,

Ce vorbe duioase El scoate,

Ce glas de Profet minunat,

Vorbeşte de locul prea-nalt.



Sorbea cu plăcere poporul,

Cuvinte ce deschi-sau zăvorul!

Mulţimea creştea mare-n număr

Hrănitu-ia acolo chiar Domnul.



Iar când cobora de pe munte

Un om plin de lepră pătrunde.

O-ntindeţi Tu mâna-Ţi slăvită!

-Şi lepra a fost curăţită



- Curat sunt de lepră, acum,

Vindecare mi-a dat-o în drum;

Acel ce se cheamă Isus,

Venind de pe munte de sus.



În cetate când Domnul apare!

Un sutaş îi mai iese în cale,

- O, rogu-te o vorbă să spui!

Vindecare a primit servul lui.



Mulţimea venea după Domnul

Însetaţi îl urma-Se norodul,

Căci puterea prin fapte-a vorbit,

Iar bolnavi vindecare-au primit.



Trecând cu un vas peste apă

Isus obosit adormise!

Un vând dă îndată să-nceapă

Ucenici speriaţi îl trezise.



Nu-ţi pasă că valul loveşte?

Nu-ţi pasă că-n mare pierim?

Atuncea Isus le grăieşte,

Credinţa o perdeţi pe drum.



Se ridică atuncea Profetul,

El ceartă chiar vântul şi valul.

Şi toate la un semn se opresc.

Căci El este Fiul Ceresc.



Şi azi se aude a lui voce

Te cheamă la El să-ţi dea pace.

Întoarce-te astăzi din lume!

De partea cealaltă ai nume.



Renunţă la nopţile negre,

La masa de idoli şi jertfe.

Căci toate ce sunt te destramă

Şi acopere fiinţa-n mahramă.



Te-aşteaptă un Prinţ sus în ceruri,

Să-ţi dea o cunună de lauri.

Şi atunci vei trăi veşnicia,

Uita-vei trecutul, urgia.



5/19/2003gl