Poezie O om sărman!

O om sărman



O om sărman ce viaţa ţi-a devenit povară,

Cumplite neajunsuri din greu te chinuiesc,

Alergi robit de grijuri, din zori şi până-n seară,

Fără să şti căci toate odată se sfârşesc.



Grăbit văzându-ţi anii ce trec cum trece vântul,

Vrei să clădeşti palate şi să aduni averi,

Uitând căci poate mâine te va-nghiţi pământul,

Şi-acestei lumi sărmane nimic nu poţi să-i ceri.



Învaţă ca să-ţi numeri cu-nţelepciune anii,

Căci din această lume tu pleci cu pumnii goi,

Şi-n ceasul morţii tale nu te ajută banii,

Nici pentru o clipită să te întorci *napoi.



Vei trece precum iarba se uscă şi-apoi piere,

Plecând cu mâna goală pe-un drum necunoscut,

Căci după ,,Legi divine" flămând pământul cere,

Să-i dai trupul de tină, din care-ai fost făcut.



Dar va rămâne veşnic ca un potir de aur,

Puţinul ce vreodată pentru Isus l-ai dat,

Va fi la loc de cinste în ,,Veşnicul tezaur",

Tot ce-n această lume în dragoste-ai lucrat.

Aprilie 2006 Ilie Belciu