Poezie Avraam

Cu suflet greu şi-o inimă bătrână,

Ascuns în gândul lui Avraam ofta!

Striga la Tatăl, tot mereu în taină,

Ca să primească izbăvirea Sa.



Cuprins de munca zilei însorite,

Gândul lui Avraam departe-i zboară;

La vorbele ce-au fost făgăduite

De Dumnezeu odată înspre seară.



Trecură anii, unul după altul,

Şi aşteptarea-ncet cu-ncet se stinse;

Căci bătrâneţea îşi întinse pasul

Iar visul Lui din urmă se închise.



Avea acum o singură speranţă!

La Işmaiel copilul servitoarei;

Dar Dumnezeu atunci îi iese-n faţă,

Şi-i spune:- Fiul tău, va fi al Sarei.



În plină zi la umbra de stejar

În faţa cortului se odihnea!

Când deodată trei fiinţe-apar

Veniţi voi de mîncaţi la masa mea



Atuncea unul din cei trei îi spune:

-La anul chiar pe vremea de acum

Sara îţi va aduce-un fiu pe lume

Se va-ntâmpla întocmai ce îţi spun.



Aşa sa întâmplat cum se vestise

La anul chiar pe vremea de atunci,

Lui Avraam un fiu Sara-i aduse;

S-au împlinit al Tatălui porunci.



De-ţi pare ce auzi o amăgire

De vorbe goale fără căpătâi;

Priveşte la Acel din nemurire

El te transformă, dacă-n EL rămâi.



Nu este vârf ca Domnul să n-ajungă!

Nici ascunziş să un fie găsit;

La cei ce viaţa-ncepe să se stigă !

El îi transformă iară-şi în granit.



Cuvântul Lui rămâne veşnic drept;

Şi ce promite duce la-mplinire;

De te încrezi în El, tu negreşit...

Vei înţelege al Domnului menire.



Nu dispera când vezi că mai amână;

Nu te uita la timpul limitat!

Căci dacă Dumnezeu întinde-o mână

Fiinţa ta pe loc s-a transformat.



Doar un cuvânt să spună şi i-a fiinţă

De glasul Lui ascultă-ntreg pământul;

Priveşte şi tu astăzi prin credinţă,

Şi vei vedea atunci Nemărginitul



Încredete în EL şi voce-ai sfântă

Primeşte-L să îţi fie Salvator;

Şi vei urca pe culmea ce-a înaltă

La cel mai bun Stăpân şi iubitor.



3/6/04gl