Poezie TRINITATEA

Creat-ai Tată omul pe pământ

Şi L-ai lucrat cu mâna-Ţi iscusintă ,

Luând de jos ţărâna , modelând,

Ai prelucrat fiinţa cea iubită.



Aşa cum Tu cu Fiul şi cu Duhul

Eşti una în lucrările-Ţi Divine !

Prin Trinitatea Ta-nţelegem totul.

Aşa făcut-ai omul o Stăpâne,



Creat-AI trup cu-a Ta înfăţişare,

Şi ai turnat în el din duhul Tău

Iar sufletul, şi el e în lucrare

Şi toate trei sunt doar proiectul Tău.



Prieten drag ce încă stai pe gânduri

La tot ce vezi în lumea limitată

Dacă priveşti în jur, vezi mii de semne !

Ce ne vorbesc despre o lumea-naltă.



De nu-nţelegi lucrarea Lui divină,

Priveşte-n jurul tău să vezi natura !

Căci toate-au fost create la lumină

Şi prin a Lui cuvânt ele-au făptura



Nu te uimeşti, privind ades' la stele ?

Ce le zăreşti când vine înserarea !

Cum Dumnezeu trasatu-lea o cale

Şi ele îşi continuă mişcarea ?



Cum soarele în dis de dimineaţă

Trimite-a lui căldură pe pământ,

Aduce florile din nou la viaţă

şi câmpul se îmbracă în veşmânt.



Ce frumuseţi, şi ce splendori măreţe !

Au fost create prin al Său cuvânt ;

Dacă acestea nu-ţi vorbesc, priveşte !

La omul cel creat de Tatăl sfânt.



Cu câtă gingăşie El lucra-Ta

Ca să creeze omul pe pământ

La prelucrat El chiar cu mâna Sa

Câte ţesuturi pusa-n el Cel sfânt !



Totu-i o taină ce nu o-nţelegem !

Dar de privim la Cel ce este viaţa

Prin ochii de credinţă noi vedem

-O creatură din lucrarea SA





06/15/02 gl