Poezie Intre cer si pamant

Cerul e atat de departe

De omul pierdut!

Drumuri de mii de ani il desparte

De paradisul avut!



Dumnezeu il priveste de sus

Si-l vede murdar.

Ura si pacatul l-au dus

Departe de har.



El l-a creat pe om

Pentru o viata de vis,

Dar omul a mancat dintr-un pom

Ce ii era interzis.



De ce s-a intors cu ura

Impotriva Celui Prea \'Nalt

Un om, sarmana faptura,

Ce a fost de Dumnezeu creat?



De atunci au trecut mii si mii

De ani, rand pe rand.

Au murit pe rand ,parinti si copii,

Lasand pe altii in urma plangand.



***

Acum se vede o cruce

Intre cer si pamant.

E atat de grea pentru ca duce

Tot pacatul de milenii curgand.



Un Om fara vina

O poarta cu greu.

O, sarmana faptura,

Tot cade mereu!



Crucea se inalta cu greu

Intre pamant si cer,

Iar Fiul lui Dumnezeu

Este jertfit ca un miel.



Acum se aduce o jetfa

Cum nu s-a vazut:

O jetfa in care incape

Tot pacatul in milenii facut.



Dumnezeu isi vede Fiul jertfit

Pe lemn de osanda;

Se simte in inima frant

De o mila profunda.



\"O Eli!\" se-aude-n ecou

O voce iubita,

\"Nu ma parasi cand sunt gol

Cu inima franta!\"



Atunci Tatal Si-a intors fata

Dinspre pamant,

Acceptand sa primeasca rasplata

Fiul Sau, pentru omul de rand.



S-a prabusit atunci orice vina

Peste trupul Lui curat.

Tatal Si-a intors fata cu sila,

Neputand privi spre pacat.



Isus in durere suspina.

Soarele s-a-ntunecat.

Pamantul acoperit de vina

Din temelii s-a miscat.



Isus isi incredinteaza apoi

Sufletul in mana Lui buna,

Accepta moartea pentru noi,

Ca sa primim viata si cununa.



Ne-a castigat cu un pret

De o inestimabila valoare,

Ca sa putem sta noi semeti

In cer, in marea sarbatoare.



***

Dumnezeu sta si priveste de sus

Spre omul salvat.

Il vede acum stralucind nespus

Si-atat de curat!



Isus, Mirele drag,

Priveste si El spre pamant

Si isi vede mireasa in prag,

Cu drag asteptand.