Poezie Bucuria mintuiri

Bucuria mintuiri



Iubirea ce mi-ai arãtat e mare

Iar harul Tãu îmi este de ajuns

Chiar si atunci când sunt în strâmtorare

Am bucuria mântuirii prin harul Tãu de sus



Oricât ar fi de greu pe cale

Ispitele oricât de mari ar fi

Dar bucuria mântuirii-i si mai mare

Nimic n-o poate stinge orice-ar fi



Si cum sã nu îmi fie sufletul voios

Când vãd ce mare har eu am primit

Din lumea-aceasta tu m-ai scos

Comoara cea mai mare am gãsit



Ah daca-ar sti intreagã omenirea

Ce minunatã e cãrarea Ta

De s-ar întoarce oamenii la Tine

Râzboaiele din lume s-ar gãta



De-ar sti cu totii care e menirea

Ce omul are pe acest pãmânt

Cum Tu îi chemi si vrei ca omenirea

Sã afle pacea ce o dai prin Duhul Sfânt



De-ar sti cu totii care e comoara

Ce trebuie gãsita cât trãiesti

Ar alerga cu pasi mai mari spre Tine

Spre culmile inalte, spre cãi duhovnicesti



Dar sunt putini ce si-au aflat menirea

Si printre-aceia stiu cã sunt si eu

De-aceia sufletul mi-e plin de bucurie

Cã te-am gãsit pe Tine Domnul meu.

AMIN