Poezie Primeşte-Ţi Tată, fiul rătăcit....

Acuma plângi...şi lacrimi curg şuvoi

Iar ochii strălucirea şi-au pierdut...

Te uiţi în urmă...şi priveşti acum

Când nu mai ai nimic din tot ce ai avut.



Ce clipe fericite ai petrecut cândva

În dulce părtăşie cu Domnul când stăteai,

Era în viaţa ta lumină şi speranţă,

Tu te simţeai iubit...şi-aşa de mult iubeai!



Dar undeva, pe drum, ai rătăcit cărarea

Orbit de falşi profeţi şi străluciri deşarte...

Tu n-ai fost vegheator şi te-a răpus păcatul

Iar drumul tău acuma te duce către moarte!



Şi plângi ades...E oare prea târziu

Să te întorci la Tatăl...să-I ceri umil iertare?

Te-apleci în rugăciune, cu mâinile spre cer

Şi strigi spre Domnul Slavei să poţi primi salvare!



Mai este încă Har, mai este îndurare,

De-atâta timp te-aşteaptă Părintele în prag!

Cât încă ai suflare mai este o speranţă

Să te întorci din drum, să fii primit cu drag!



Vulcan-08-07-2012

Mary