Poezie Cântarea cântărilor cap. 5

Cântarea cântărilor cap.5



Î-L caut pe Preaiubitul meu, în noapte,

Şi oameni răi cu faţă nemiloasă,

Se uită cu dispreţ vorbind în şoapte,

Căci nu-nţeleg durerea ce m-apasă.



Voi fiice din ,,Cetatea minunată"

Dacă Iubitul meu vă iasă-n cale,

Să-i spuneţi căci mie inima-ntristată,

Şi sufletul zdrobit de plâns şi jale.



Adorm târziu dar inima-mi veghează,

Împovărată de acelaş dor fierbinte,

Şi-n visul meu cu drag mă cercetează,

Alesul inimii prin dulcele-I Cuvinte.



Nu pot să-L uit căci n-are asemănare,

În bunătate şi în frumuseţe,

Nu-i nimeni ca şi El la-nfăţişare,

Cu Faţă blândă, plină de tandreţe.



Pe Capul Lui frumos ca o cunună,

Cu aur preţios împodobită,

Pletele-I negre la un loc se-adună,

O frumuseţe nemaiîntâlnită.



Obrajii Lui frumoşi ca o grădină,

Cu minunate flori înmiresmate,

Şiruri de crini ce râd parcă-n lumină,

Sunt buzele-i cu smirnă încărcate.



Ca marmora sunt sfintele-I Picioare

Şi taina lor nu-i nimeni s-o dezlege,

Doi porumbei pe margini de izvoare,

Sunt Ochii Preaiubitului meu Rege.



Mâinile Lui sunt ca nişte inele,

De-un Meşter fără seamăn prelucrate,

Din aur de sclipirea unei stele,

Cu pietre preţioase ferecate.



Aşa este Iubitul meu, o Faţă,

Ce mintea mea nu poate s-o descrie,

Î-I dăruiesc acum întreaga viaţă,

Ca să trăiesc cu El o vşnicie.

Februarie 2008 Ilie Belciu