Poezie MODELAT DE PRIVIRE (1)

Dezlegat de păcat şi de patimi,

Am lăsat-o trecută-n uitare!

Transformat, mi-a fost râsul în lacrimi...

Ş-a mea ură, în lanţ de iubire!



Când lăsat-am trecutul murdar

Cu-a lui umbre ce fost-au în mine,

Am pornit bucuros la Calvar,

M-am desprins de tot răul din lume...



Iar poverile vieţi cumplite

Ce fiinţa de vlagă mi-a stors...

Eu le-am dus la Isus înainte!

Şi de-atunci, sunt salvat de Cristos.



Ce măreaţă, ce sfântă-a fost ziua

Când Cel Sfânt coborâ de pe tron;

A venit şi mi-a pus, El mantaua,

M-a-mbrăcat în veşmânt, al meu Domn.



Ce iubire! ... Ce dragoste sfântă!

Dumnezeu pe pământ a trimis;

Pe-al Său Fiu El L-a dat la osândă

Iar pe noi ne-a salvat din abis...



Ne-a umplut de-o putere cerească

C-o dorinţă ce creşte în noi,

Pentru ţara de sus îngerească

Unde nu sunt dureri şi nevoi.



În curând va fi o mare serbare

Într-o ţară cu-ntinderi măreţe!

Mă voi pierde-n văzduh, în splendoare,

Şi-am să uit de necaz şi tristeţe.



Voi pleca în-tro lume divină

Care nu pot acum s-o descriu

Al meu suflet se-nalţă-n lumină

La Acel, care veşnic e viu.



Curcubeul, din raze fierbinţi

O cărare spre cer va creea

Să mă-nalţ, să trăiesc cu cei sfinţi

Cu Isus, sus în patria SA.



Mă voi pierde-n-tro ploaie de raze

Şi-o ninsoare bogată de stele...

Voi umbla pe întinse faleze

Lăsând jos eu poverile mele.



Voi umbla prin-tro lume înaltă

Peste spaţii şi timp, eu voi trece

Şi unit cu al cerului gloată

Voi cînta la Acel care-i Rege.



Prin noianul măreţ de mistere!

Nainta-voi mereu, pas cu pas,

Galaxii îmi vor spune-n tăcere

Vino azi nu mai perde un ceas.



- Alerga-voi pe un fir de iubire;

Ce-a rămas de la Fiul ceresc

Pentru cel ce-a lăsat a Lui fire.

Lăsând totul ce-i rău, pământesc.



Modelat de privirea-I divină

În ţesutul de om pătrunzând,

Voi ajunge acolo-n lumină

Cu al Tatălui îngerii cântând



Voi ajunge acolo-n splendoare

Unde fi-voi cu Domnul mereu,

Voi uita tot ce-a fost apăsare,

Stând la masă, cu Isus Domnul meu.



3/10/2004gl