Poezie Destinul meu

M-am rătăcit în codru de iluzii

Când părăsisem pajiştea credinţii.

Strigam cu muţii şi-ascultam cu surzii,

Întunecate instigări dând minţii!



Dar iată, simt din nou euforie,

Acasă întorcându-mă, la șes.

M-apucă iar o foame aurie

De Litera ce-o renegam ades.



Mă-nfrupt cu lapte, miere, pâine, sare,

Iar terafimii vremii îi resping!

Nu sunt ostatec crizei monetare,

Sunt destinat himera ei s-o-nving...



Din Jertfa sfântă, sânge rubiniu

Dizolvă septic munţii de păcate.

În mine curge Paracletul, viu,

Şi-n unda Lui urc în eternitate...