Poezie LACRIMI DE PASTI

LACRIMI DE PAŞTI



Eu plâng şi azi în ziua Învierii,

Căci farsa necredinţei se mai joacă;

Chiar dacă-mbracă forma sărbătorii

Un greu miros se-nalţă, ca de cloacă.



E veselie pe întreg pământul,

Dar nu venită din credinţă vie,

Ci rod al poftelor ce-au prins prilejul

Să se desfete-n mese şi-n beţie.



Rostesc cu toţi salutul învierii

Sunete reci din inimă de piatră,

Descătuşând printre umbrele serii

Dezmăţul cărnii-n fiecare vatră.



Soborul e în fierbere şi-acuma

Prilej enorm de-avide interese

Şi ca şi-atunci - să nu piardă cununa,

Doar forme şi-obiceiuri dau la mase.



Eu plâng şi-acum în ziua Învierii,

Când tot puţini sunt cei ce Îl văzură

Şi-aşa credibili încă par străjerii,

Căci mulţi răspund "E viu!" numai din gură.