Poezie Gingăşie

Fetiţa mamei



Când ai venit pe lume, ţi-am spus ,,Biene-ai venit’’

Uitase-m draga mamei, ce mult am suferit,

Ţi-am pus întâia oară, un deget pe bărbie,

Căci n-am văzut vreodată, atâta gingăşie.



Am adormit zdrobită, târziu spre dimineaţă,

Şi te-am visat, un înger ce mă privea în faţă,

Căci î-mi răma-se chipul tău gingaş în privire,

Şi mă cuprinse teama, de-atâta fericire.



Când ma-m trezit în minte, aveam doar o dorinţă,

Să pot ţine în braţe, acea frumoasă fiinţă,

Să o sărut pe fruntea-i, atât de minunată,

Şi să-i zâmbesc cum nimeni, nu i-a zâmbit vreodată.



Te-am urmărit cu teamă, iubita mea fecioară,

De când, ai deschis ochii pentru întâia oară,

Şi-atunci când fiind bolnavă, plânge-ai un pic mai tare,

Simţeam în piept fetiţo, cum inima mă doare.



Mi-am şters de lacrimi ochii, cu colţul de năframă,

Când ai spus prima dată sfios cuvântul: ,,Mamă’’

Frumoasă amintire, în minte-o să-mi rămână,

Întâii paşi cu temă, cum mă srângea-i de mână.



Î-mi va rămâne-o carte, de amintiri senine,

Copilăria-ţi scumpă, trăită lângă mine,

Întâia zi de şcoală, cât erai de drăguţă!

Când î-ţi pune-am cu lacrimi, un sandvici în gentuţă.



Nu m-am simţit vreodată, în inimă mai goală,

Decât în dimineaţa, când ai plecat spre şcoală.

De-atunci trăiesc într-una cu chipul tău în minte,

Te pomenesc cu lacrimi, în ruga mea fierbinte.



Învăţătura sfântă, în minte să-ţi rămână,

Şi când nu sunt cu tine, să mergi mână în Mână,

Cu Dumnezeul care, în Marea-I Îndurare,

Mi te-a adus pe lume, şi-apoi te-a făcut mare.



Azi tu î-mi porţi de grijă, şi mă priveşti cu teamă,

Nu cumva să se-ntâmple, vre-un rău cu scumpa mamă,

Iar eu te-ating sfioasă, pe ochi şi pe guriţă,

Că-n mintea mea şi astăzi, eşti ,,Scumpa mea fetiţă"



Ilie Belciu