Poezie Închisoarea dorinţelor

Închisoarea dorinţelor



Venim în lume goi, cu mâna goală,

Purtând pe umeri goală, o desagă,

Intrăm apoi de grabă într-o şcoală,

De care inima, aşa uşor se leagă.



Profilul ,,Vechii şcoli" este dorinţa,

Iar ,,Dascălul suprem" nemulţumirea,

Aici noul născut î-şi dă silinţa,

Să înveţe-n mod greşit ce-i fericirea.



Când se îneacă-n plâns de răutate,

Comportamentul lui te îngrozeşte,

Să-l poţi opri din plâns nu se mai poate,

Dacă dorinţa nu i se-mplineşte.



Împinşi de mâna caldă a iubirii,

Î-i împlinim dorinţele , fireşte,

Însă crescând cu el, în taina firii,

Bagajul cu dorinţe se măreşte.



Şi vine-o zi când s-a făcut om mare,

Cu planuri mari şi multe năzuinţe,

Când ,,Şcoala" se transformă-n ,,Închisoare"

Iar el ajunge ,,Rob" unor dorinţe.



Nu poate fi mai mare condamnare,

Decât să-ţi fie mintea-ncătuşată,

Mai grea şi mai urâtă închisoare,

Nu cred că poate exista vreodată.



Să cauţi în întuneric fericirea,

Prin temniţa în beznă cufundată,

Unde veghează-asupra ta, nemulţumirea,

Să nu ajungi în libertate, niciodată.



Există totuşi, uşă de scăpare,

Prin care poţi să ieşi de-aici afară,

Poţi părăsi cumplita închisoare,

Eliberat de marea ta povară,



Dacă-ţi vei aţinti spre Cer privirea,

Uitând de lucrurile trecătoare,

Legându-ţi inima de moştenirea,

Ce te aşteaptă-n Slava viitoare.



Vei înţelege-atunci ce grea-i robia,

Cumplitelor dorinţe nemplinite,

Ce ţi-au răpit din viaţă bucuria,

Şi clipele frumoase, fericite.



Opreşte astăzi lunga ta căutare,

E timpul pentr-un ceas de mulţumire,

Poţi părăsi acum neagra-nchisoare,

În care nu există fericire !!!!



Te-ntoarce la Isus! şi te închină,

La El, doar vei găsi eliberare,

Şi liber, poţi ieşii cu El de mână,

Din a ,,Dorinţelor cumplită închisoare"

Ilie Belciu