Poezie GRĂDINARUL (1)

Un grădinar din neam împărătesc

Adună pomi, la marele Stăpân!

Şi îi plantă în locul cel regesc

Să poată-aduce rodul cel mai bun.



La anul când se-apropie recolta

Trecu Stăpânul prin aceea grădină;

Privi la pomi să vadă şi El roada,

La cei plantaţi s-aducă roadă bună.



La uni găsi rod îmbelşugat,

Şi se-nălţ-au spre cer cu fălnicie...

Dar printre eii, văzu un pom uscat,

Şi-acesta nu-I aduse bucurie.



-"Tăiaţi copacul". Porunci Stăpânul".

A fost plantat cu drag el în grădină,

Să ardă-n foc cu trestia şi fânul

Căci roade n-a adus el în lumină.



-Am pus eu slujitorii să-l îngrijească!

Să îi adape de l-al meu izvor.

Dar rod el n-a adus să-mi răsplătească,

-„Tăiaţi-l „ Aruncaţi-l în cuptor.



O. frate drag, te-treabă azi Stăpânul

Ce roade-aduci, pentru a Lui hambar!

Vezi să nu arzi, ca trestia şi fânul,

Să nu munceşti aicea în zadar,



El ţi-a trimis învăţători destoinici!

Să îţi vorbească despre mântuire...

El ţi-a lăsat cuvântul vieţi veşnici.

În cartea sfântă poţi găsi iubire,



-Adu-I doar roade bune şi curate

Împarte din al cerului iubire,

Nu te-adăpa din vasele pătate

Ci vino la izvor cu bucurie.



-Împarte-ţi pâinea cu acei săraci,

Ocupăte de cei fără speranţă!

De cei a căror inimi mai sunt reci

Dute la ei, dar dute prin credinţă!



Atunci în ziua sfântă-a revederi

Când Mirele pe nori va apărea!

Vei auzi strigarea deşteptării

Şi cu cei sfinţi spre ceruri vei zbura.



Iar toţi acei ce rod nu au adus

Vor fi tăiaţi şi aruncaţi în foc

Căci fiul Tatălui odată-a spus

Numai cei sfinţi în cer vor avea loc.



Întoarce-te dar din a nopţi beznă

Munceşte pe al cerului ogor.

Şi vei avea o răsplătire demnă

Când va veni al nostru Salvator!



joi, 2 noiembrie 2006 gl