Poezie Un strigăt se aude

Un strigăt se aude



Un strigăt se aude, e strigătul durerii,

Cu jale plânge Cerul văzând unde-am ajuns,

La porţile cetăţii au adormit străjerii,

Şi printre noi ca ciuma, păcatul a pătruns.



Noi ne lăudăm cu faima bisericilor pline,

În care plictiseala pe mulţi i-a adormit,

Vin printre noi sărmanii durerea să-şi aline,

Dar se întorc acasă la fel cum au venit.



Un duh de răutate pluteşte-n adunare,

Şi simţul dăruirii, puţini l-au mai păstrat,

În timp ce mulţi se luptă să fie,, Cel mai mare",

,,Lighianul şi prosopul", de mult a fost uitat.



Ne-am depărtat de Calea cea sfântă şi curată

De-nvăţătura care, Isus ne-a învăţat,

Făcându-ne cărarea din ce în ce mai lată,

Noi mergem spre pierzare pe-un drum de noi trasat.



Creştini! se-aude-un strigăt, nu-i vremea prea târzie!

Voi, cei ce aveţi încă urechi de auzit,

Sunteţi chemaţi la viaţă, mai curge apă vie,

Dar vremea cercetării e-aproape pe sfârşit.



De ce nu daţi uitării azi, cultul şi doctrina?

Care viclean vrăjmaşul în minte vi le-a pus,

Căci toţi avem chemarea de-a fi acum Lumina,

Ce-arată omenirii Cărarea spre Isus.



Nu puneţi l-a-ndoială puterea rugăciunii!

Nu vă plecaţi urechea la sfatul celui rău!

Noi suntem prin credinţă în Har părtaş minunii,

De-a fi aici în lume, Copii de Dumnezeu.



El ne-a trimis prin Duhul cel Sfânt o mângâiere,

O dreaptă călăuză în orice-nprejurări,

El printre noi şi astăzi lucreasă cu putere!

Alungă duhuri rele şi face vindecări.



Isus, stă şi aşteaptă să dea eliberare,

Acelor ce cu lacrimi se-ntorc din calea rea

Nu vă-ndoiţi, El poate! să dea şi vindecare,

Când se-mplineşte-n totul prea Sfântă Voia Sa.



Aduceţi iar Credinţa la locul de onoare,

Trăiţi de azi Cuvântul în totul cum e scris,

Şi veţi vedea minunea, minunilor sub soare,

Căci Dumnezeu răspunde aşa cum a promis.



Amin



Ianuarie 2007 Ilie Belciu