Poezie PANA VEI VENI

PANA VEI VENI



Iacov 1:25 „Dar cine îşi va adânci privirile

în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei,

şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc,

ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui."

*****



Mă-ntreb ades de ce Te-ai îndurat

De mine, când eram o ticăloasă,

De ce-ntr-o zi Tu m-ai chemat,

Din groapa cea mai nămăloasă.



Nimica bun nu pute-ai găsi în mine,

Şi totuşi Tu, iubirea Ta mi-ai dăruit.

Zdrenţele mizere curgeau pe mine,

Tu, o haina de in fin, mi-ai pregatit



Cu o iubire, ce n-am priceput-o, încă,

O nemarginită îndurare mi-ai arătat,

Mi-ai pus picioarele tare pe stâncă,

In hăul deschis de mine, nu m-ai lăsat.



Ştiu Doamne m-ai ales, că, m-ai iubit!

Şi pentru mine aveai pregătit un viitor.

Ai vrut să văd lumina Ta, din infinit,

Să-mi umpli inima cu al cerului dor.



Şi Tu, Cuvântul viu, m-ai învăţat

Că-n harul Tău, tot cerul e cuprins.

Şi slovele ce prind un rod bogat,

Sunt scările ce merg spre paradis.



Doresc să-ţi fiu în toate ascultătoare,

Recunoştinţa mea să Ţi-o arat deplin.

Căci, Doamne, Tu mi-ai dat o floare,

Să sorb lumina, revarsată sublim.



Ai pus în mintea mea, a Tale cuvinte,

Le-ai transformat într-un râu de apa vie.

Şi-n inimă mi-ai pus, un foc fierbinte,

Să-nteleg că mi-ai dat, har de poezie.



Talantul acesta nu vreau să-l îngrop,

Vreau să-l înmulţesc, ca să Te slăvesc.

Până vei veni şi-mi vei spune: <Stop,

Am venit, cu al meu popor să te răpesc.>



Colos, 1:29 „Iată la ce lucrez eu,

şi mă lupt după lucrarea puterii Lui,

care lucrează cu tărie în mine."



Amin