Poezie SA FIM ISUSE, UNA !

SA FIM ISUSE, UNA



Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una suntem."

*****

Se-ndreaptă gândul meu adânc către lumină

Şi-o adiere se desprinde într-o imagine fină.

În Patria eternă, strălucind în cereasca emisferă,

Răstignirea lui Isus, o viaţă nouă îmi oferă.



Lumina nu lasă să-mi zdruncine credinţa,

Izvodirile minţii, nu mai scurmă cu ştiinţa.

Mărunte intrigi, cu iz de pucioasă, tresar,

Căci Cuvântul trece orice hotar milenar.



Vai de vorbe fără şir şi fără rost, sinistre,

Infernul îşi deschide, negrele sale registre.

Salvează-mă Doamne, am vrut să fac bine,

Dar răul se ţine tot timpul, ca scaiul de mine.



Vino Isuse, ca să mă salvezi pentru totdeauna,

Să fim Isuse dragă, cum eşti Tu cu Tatăl, Una.

Ca să rostesc doar nobleţele Tale cuvinte,

Să te urmez în toate cu sfială şi cuminte,



Precum se ţine puiul sfios după mama sa.

Fără Tine, mi-e frică Doamne, nu pot umbla.

Mi-ai curăţat zgura urii, răutatea şi moftul

Şi-n învierea Ta, m-ai făcut nouă cu totul.



M-ai luat în braţe, nu-i închipuire vană,

Cu iubire m-ai scos din bezna supterană.

În care se afundă adânc, mizeria umană,

Şi mi-ai oferit suava libertate suverană.



Cu emfază, de propria umbră ar vrea să fugă,

Dar, omul, mânat de o forţă oarbă, centrifugă,

Se trezeşte că-n jurul păcatului gravitează.

Mişcările lui sunt opriri şi porniri de sfârlează.



Îngenunchiază pentru o rugăciune şi plânge,

Căci zidurile de făţarnică Gomoră, cere sânge

Lumina şlefuieşte de zor diamantul căinţei

Şi-ncep să curgă şuvoi, mărgăritarele pocăinţei.



In suflet se cuibăreşte toată, o linişte adâncă,

Căci picioarele-i sunt tari, ridicate pe stâncă.

Respiră aerul veşniciei în ceasul cercetării,

Din harul iubirii prin cauţiunea eliberării.

*****

Rom. 6:4 „Noi deci, prin botezul în moartea Lui,

am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca,

după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui,

tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă."



Amin!