Poezie Izvoarele cu apă vie.

Ne pare că suntem de-o veşnicie

Şi că străbatem un deşert uscat,

-Un dor avem noi după nemurire

Şi locul sfânt care-I de neuitat.



Ne pare că umblăm de-o veşnicie

Pe-acest pământ ce-I plin de încercări

-Dorim izvoarele cu apă vie,

S-ajungem unde-i ţara fără nori.



Iar prin deşertul lumi-ntunecos

Noi am muri de foame şi de sete

De n-ai fi Tu cu noi Isus Cristos,

Ne-am spulbera în lumea de păcate.



Cu Tine traversăm deşertul Doamne

Dorind ca să intrăm în Canaan.

Croieştene un drum până la Tine.

S-ajungem pe al cerului Liman.



Tu eşti Acel ce ne hrăneşti o Doamne

Când trecem prin pustiul vieţi noastre,

Noi mană sfântă primim de la Tine

Să traversăm puzderia de astre.