Poezie MANTUITORUL

Pe dumul înspre Golgota

Urca cu greu Mântuitorul!;...

Din depărtări Satan vedea

un om -şi-n El, pe Suveranul.



Vedea salvarea omeniri,

prin Cel venit din veşnicie!

Când veni clipa condamnări

Intră tot iadu-n bucurie,



În hohote,c-un râs barbar

Se bucura tot iadul;

Văzând cum urcă pe Calvar

Acel ce-a creat omul .



Se bucură şi neputinţa

În clipa aceea de durere.

Căci crucea Lui era prea grea

Şi n-avea nici o mângâiere!



La părăsit tot universul

În clipa crudă de durere!

Se-ntunecase tot văzduhul

Şi soarele din strălucire!



Din Mielul sfânt de pe calvare

Ce fos-ta răstignit!

Se ridică un mare har

Un Leu din neamul sfânt.



Leul din iuda ce vorbea

Profeţi din vechime!...

Căci va veni ca şi o stea

Din slăvile divine.



El va domni o veşnicie

Căci El este puterea,

Îşi va lua o seminţie

Acolo-n slava Sa.



Atuncea se deschise cerul

Soarele-un drum croi-ta!...

Văzând cum urcă voievodul

Acolo-n ţara SA



Văzând cum morţi din şeol

Spre ceruri se îndreaptă;

Când liberaţi au fost de-acol

Cu-a sângelui sfânt plată!



Atunci satan s-anspăimântat

De-a Lui putere mare!

Iar jos doar sângele-a rămas

Ca să mai dea iertare.



Şi azi mai spală de păcat

Pe orce păcătos,

Şi azi mai iartă-un condamnat

chemândul El duios.



Şi azi coboară pe pământ

Cu drag la muritor!

Şi azi mai strigă prin cuvât

Curând am să cobor!



Iubitul meu tu nul auzi

Cum bate-n poarta ta?

Nu vrei la lume să cedezi

Să intri-n slava Sa?



Mai e puţin şi va veni

Cu slava lui cerească

Şi vai de cei ce vor dormi

Când El o să sosească



Ferice de acei aleşi

Ce-au stat în privegghere

Cu Domnul vor trăi pe veci

În marea Lui splendoare.



3-20-2007gl