Poezie ma pocaiesc

Oricate sabii negre imi vor strapunge duhul...

Si daca totdeauna-mi va fi umbrit vazduhul...

De n-as vedea cu ochii prin fumul de pelin,

De mi-as manca pesmetul cu lacrimi si venin....

De m-ar izbi in suflet blesteme si defaima

IAR INIMA-MI S-AR FACE UN MUNTE ALB DE SPAIMA!

De m-Ai lua in mana sa ma incerci cumplit...

Ca sa-mi zdrobesti mandria, si tot ce-i pangarit...

Dac-as striga spre Tine!dar Tu... nu mi-Ai raspunde.

Ci tot mai mult in umbre si valuri, Te-ai ascunde...

Dac-as ramane singur...sa nu m-asculti ce-ti spun-

De m-ai zdrobi cu totul, pan' as cadea nebun...

Si daca duhul firi-mi s-ar rascula-mpotriva-Ti

Si s-ar intoarce-n mine cu patima de crivat

TOT AS GASI MOTIVE, SA NU TE PARASESC...

DE CE S-ARUNC NADEJDEA PRIN CARE MAI TRAIESC?

Mai bine ma aplec sa-mi pun in cap cenusa

Macar sa nu raman afara, langa usa...

Caci simt aproape iadul,si hoardele de iad,

Ce napustesc cu zgomot asupra-mi , doar sa cad

Si n-am in nimeni prieteni, si nu sunt nici afara

Din cei ce pot sa-mi poarte nespusa mea povara...

Dar totusi, voi fi tare..si mut. Si tot mai mic

Fiindca Tu vezi, Stapane, eu nu mai pot nimic....

CA doar un nour palid, Te-a'nvaluit, si tremur...

Dar tu din nou Te-ascunzi sub ceata grea devremuri

Imi pare a fi un secol, o zi de aseptare...

Cum sa ma duc? cand valul se-ntoarce tot mai mare