Poezie TRIUMFATOARE URCA

Trumfatoare urca



1 Tim. 1:14

„Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit

peste măsură de mult împreună cu credinţa

şi cu dragostea care este în Hristos Isus."



*****

Bată vântul, bată gerul,

Bată cât or vrea.

Numai să trimită cerul,

A ei rază, în inima mea.



Risipească nori şi ceaţă,

Fie ce-o mai fi să fie,

Azi iubirea să-mi dea viaţă

Şi-s scăpată din robie.



O, din slăvi mă cheme,

Soarele meu Divin!

Risipească nouri negre,

Numai Lui mă-nchin.



-Suflete ce gemi la cruce,

Cine te-a chemat?

Ce credinţă te aduce,

La-l Tău Împărat?



Gerul, vântul te răzbate

Şi al lumii griji, te bate,

Totuşi cauţi nu departe,

Dragostea unde se-mparte.



-Azi curge mângâierea,

Pentru noi dureri,

În Isus primesc puterea,

Să nu cad sub poveri.



Aripi îmi dă harul,

Ca să pot zbura

Şi iubirea îmi dă darul

Să mă pot bucura...



Cutezător se-nalţă

Credinţa câtre cer,

Nimica n-o îngheaţă,

Nici crivăţ şi nici ger.



În Isus ancorată,

E de neclintit.

Credinţa adevărată

Cu Isus s-ampletit.



Cu fraţii împreună,

Triumfătoare urcă.

Şi lasă tot, în urmă,

Ce nu e rod sau muncă.



Şi-mbracă haina albă,

Ţesută din in subţire,

Pe umeri poartă salbă

Din boabe de iubire.



Din blândeţea suavă.

Dragostea se aprinde,

Erupe a soarelui lavă,

Pământ şi cer cuprinde.



În ochi poartă rubinul,

Ce-a potolit veninul,

Cu zâmbetul senin,

Peste-al urii pelin.



În mâini poartă mila,

Căci nu a dat cu sila.

A dat cu dărnicie,

Din fragedă pruncie.



În inimă iubirea,

A înlocuit firea.

Neprihănirea-i născută,

În durerea crescută.



În fiinţa ei dragostea,

Străluceşte ca o stea.

Fără urmă de răutate

Sub loviturile luate.



Cu pacea neclintită,

Viaţa-n armonie trăită

Fără pic de mânie,

Urcă spre veşnicie.



Trumfătoare te urcă,

Credinţa către cer.

Ea calea nu încurcă,

Deschisă-i dinspre cer.



Amin