Poezie Scrisore de mulţumire!!!

Scrisoare de mulţumire!!!





Iţi mulţumesc încă o dată,

Că din iubire-am fost creată

Că mi-ai sădit Credinţa,

Iubire şi Speranţă,

Drept postament în viaţă.

Iţi mulţumesc că m-ai iubit,

`Nainte şi după ce-am venit,

In lumea de păcat lăsată,

De vină şi minciună apăsată!

Iţi mulţumesc că mi-ai permis,

Să Te cunosc, să ştiu că Eşti,

Că mă ajuţi şi mă iubeşti!

Iti mulţumesc că m-ai iertat,

Atâta vreme nu te-am căutat

Si nu te-am auzit cum baţi,

In inimă ca să-mi răzbaţi!

Iţi mulţumesc că mi-ai trimis,

Durerea să cunosc şi ai admis

In viaţa să ştiu ce e pelinul

Şi-apoi am cunoscut alinul!

Că mi-ai sădit şi primăvara,

In sufletul ce a ştiut povara

Să ridice şi s-o poarte,

Credinţa că mâine nu-i departe!

In toate încredere mi-ai pus,

La loc de cinste mi-ai adus,

Iubirea, coroana supremă,

A vieţii mele aurie stemă!

Am cunoscut iubirea cu forţă

Si ardoare, o aprinsă torţă,

Din care cu alţi am împarţit,

Şi-n viaţa, pe cale mi-au ieşit.

Ce-i dorul am ştiut,

În el am ars mocnit

Şi-un alt dor mi-ai trimis,

De Tine am fost surprins

Când roada mi-era coaptă,

Şi-n auriu de raza Ta scăldată!

Cu drag culeasă ca să fie,

La fel ca strugurii din vie!

Am învăţat să merg, să zbor,

Cu Tine urc în vise şi cobor!

Si vreau să ştii la rându-mi,

Pe mai departe să mă-ndrumi

Te las, Te chem în rugăciuni!

Să îmi arăţi doar drumul drept,

Căci am o inimă în piept,

Ce bate tare, tare pentru Tine,

De ieri şi azi şi mâine!

Iţi mulţumesc că m-ai clădit aşa,

Că pot să-mi dau cămaşa,

Un om sărman de poate ajuta,

Baston să-mi fie braţul

Şi nu-şi întinde laţul

Indiferenţa, nepăsarea,

Nu ştiu ce este delăsarea!

Si-ţi mulţumesc că-n ochi,

Mi-ai pus culori mănunchi,

Ca să te văd în toate,

Cu viaţă de Tine înzestrate!

In firul mic de iarbă,

In floarea de pe stâncă,

In pasărea ce cântă,

In cerul care plânge,

In valul ce de mal se frânge,

In omul drag de lângă mine,

In tot ce-i viaţă! O!... minune!

Am înţeles, nimic nu e întâmplător,

La fel ca mie, tuturor ce vor,

Le poţi fi blând Mângâietor!

Si-Ţi mulţumesc că pot,

Cuvântul să supun modest,

Să Ţi-l închin în vers onest,

In cânt de slavă se înalţă,

Tainic fior care tresaltă

De bucuria ce din multul

In val îmi varsă sufletul!

Să-Ţi mai închin încă o odă,

Să-Ţi mulţumesc încă o dată,

Căci pentru mine-ai pătimit,

Si-n chinuri te-ai jertfit,

Dar n-a fost în zadar,

Iubirea mea târzie în dar

O aduc şi-adânc plecat,

Să pot răscumpăra tăcut

Tot timpul fără Tine ce-a trecut !

Să Te primesc cu braţele-mi întinse,

Din ceruri ce îmi ţii deschise,

Căci fiecare zi mi-e sărbătoare,

Cu Tine, dulce binecuvântare!

Adânc mă plec şi refac sfântul legământ

Pe viaţa, până din nou voi fi pământ,

Să Te slujesc în faptă şi în gând!



20.02.2008