Poezie IN RAZA DE LUMINA

IN RAZA DE LUMINA



Evr. 10:32 „Aduceţi-vă aminte de zilele

de la început, când, după ce aţi fost luminaţi,

aţi dus o mare luptă de suferinţe:"



Pe cât de limpede este izvorul

Pe atât de-ntunecoasă deznădejdea.

Şi cât de mare şi-ntins este cerul,

Atât de mare şi-ntinsă-i primejdia.



Un negru păcat întunecă vederea,

Şi sufletul trist, abia mai respiră.

Inima sub val de foc, pierde puterea,

Păcatele pe şiragul vieţii se deşiră.



Inimă priveşte spre raza de lumină,

Potoleşte-ţi setea-n purificatorul izvor.

Vino, bea apa vieţii, să fii fără vină

Vino, la crucea Sfântului Mântuitor.



Îţi dă ochi să vezi, veşnicul soare,

Sufletul din noapte ţi l-a chemat.

Şi azi închină-te Lui, cere iertare,

Cu lacrimi ce curg pân-au secat.



Dragostea-n linişte eternă şi divină,

Te-ndreaptă spre raza de lumină,

Cu pacea senină, revărsată toată,

Desprinsă din iubirea-nflăcărată.



Pe firul veacurilor, ce trecură,

Se strânse, un şir aprins de ură.

Iubirea dăinuind în şoaptă lină,

Aprinde-n în suflete, a ei lumină.



Mai sus de nori, uriaşă, fără frică,

Durerea pân-la ceruri se ridică.

Şi flacăra iubirii în milă aprinsă,

Topeşte ura, durerea este stinsă.



În raza de lumină cu iubirea aprinsă,

O viaţă nouă de dragoste-i cuprinsă.

Un nou orizont cu cerul larg deschis,

Îţi croieşte drumul înspre paradis.



Amin