Poezie Când Strig...

Când strig...



Când strig Isuse, către Tine,

L-altarul sfânt de dimineaţă,

Tu ştiu c-auzi orice suspine

Şi-alini durerea ce-ai în faţă!



Tu-mi cunoşti orice-apăsare

Din sufletu-mi pustiu şi gol,

Şi ştii când fac orice mişcare

Şi de stau jos, şi de mă scol.



Când strig Isuse, către Tine,

Când timpul este la amiază,

Atunci, să Te înduri de mine

Să-mi dai o conştiinţă trează!



Ca să pot să face deosebire

Între ce-i bine, între ce-i rău,

Şi Legea Ta-nspre cârmuire,

Fie-mi, ca-ndrumător al Tău!



Când strig Isuse, către Tine,

Când e spre apus de seară,

Din înălţimi, din zări senine

La mine Tu, să priveşti iară!



De mână atunci să mă apuci,

Să-mi dai speranţa bucuriei,

Şi tot mereu sa mă conduci

Pe calea sfântă, a veşniciei!



Când strig Isuse, către Tine,

Şi noaptea-n aşternutul meu,

Tu-mi cunoşti dorinţi depline

Ce-n suflet le nutresc mereu.



Să fiu de Tine, mai aproape

Când cercat voi fi-n credinţă,

De voi trecea prin foc şi ape

Să mă conduci spre biruinţă!



Flavius Laurian Duverna

18 februarie 2008