Poezie Când rosteşti...

Când rosteşti...



Când rosteşti a Ta chemare

Doamne vreau întotdeauna,

Să văd dragostea cea mare

Cum pluteşte, în jur întruna!



Să văd cum pomii din livadă

Ei an de an mereu şi-adună,

Pe ramuri roadele grămadă

Fructe-aromate, în cunună.



În aer, şi-n pământ şi soare,

E-a vieţii taină, ce le creşte,

Când ploaia cu-mbelşugare

Prin picături, ea le hrăneşte.



Şi toate fructele frumoase

Ce-n galben-roşu strălucesc,

Cu-arome multe şi gustoase

Chemarea sacră o-mplinesc!



În tot ce mişcă-i o chemare,

Şi-nveţi multe când priveşti,

Natura în veşnica-i mişcare

Prin tainele-i, Dumnezeeşti!



Din taine vreau ca să pricep,

Din pomii cu fructele coapte

Noi adevăruri dragi să-ncep,

De-a cerceta şi-a le cunoaşte.



Flavius Laurian Duverna

18 februarie 2008