Poezie Iubire Sfanta (2)

Iubire sfântă



Mi-e sufletul de Tine plin, Isuse,

Prea goale-s vorbele să fie spuse,

Tu din iubire m-ai creat, fără de mine,

Şi pot la Tine să rămân, doar cu Tine!



Floarea credinţei să îmi uzi,

In dimineţi şi la amiezi,

În roua harului să mă afund

Chemat mă las să îţi răspund!



Fă ca virtutea când va fi rodit,

Şi de păcate firea s-a golit,

Lăsând-o fără demnitate şi putere,

Între impresii false şi durere,



În sufletu-mi cu adâncimi smerite,

Cu rugi uscaţi şi ramuri înflorite,

Cu firea-mi liberă de slăbiciuni,

Din drag de mine, Tu să mă aduni,



Să mă faci bun fără hotare,

Plină măsură pune-mi în răbdare,

Unirea tainică-n credinţa sfântă

Cu Tine Doamne, pe aripi mă avântă!



Cât cea mai mică flacără de-aş lumina,

Un singur om de mine de s-o bucura,

Voi şti că-n mine sămânţa ai sădit

Şi mai departe pot să o transmit!



Iubirea sfântă, caldă, mă cuprindă

Si până dincolo de nori aprindă

Steaua credinţei, întru slava Ta,

Şi-aprins să-ncep uşor a fremăta!



Fă Doamne, precum e ceara-n lumânare,

Nedespărţită de flacăra ce-o arde,

Veşnic văpaia flăcării din mine,ţine

Aprinsă de iubire sfântă întru Tine!



18.02.2008