Poezie Când mă trezesc...

Când mă trezesc...



Când mă trezesc în zori de zi

Isuse Doamne, fămă-n stare,

Să pot, prin reflectări, a auzi

În tot ce-i viaţă, o chemare!



Să văd cum iarba legănândă

Se unduieşte, în val de vânt,

Şi-n adierea cea mai blândă

Uşor se pleacă spre pământ.



Şi să constat, cum împreună

Mulţimi de specii toate cresc,

Un amalgam, ce-şi încunună

Chemarea, ce şi-o împlinesc.



Să văd cum florile-şi deschid,

Cum aşa ele-au fost hărăzite,

A lor petale tot mai splendid,

Şi tot mai scump împodobite.



Când mireasma-şi răspândesc

În spaţiul care, le înconjoară,

Să văd cum voia-Ţi împlinesc

Până-n amurgul lin de seară!



Oricine în viaţa-i, nu priveşte

Prin flori, culori de curcubeu,

Cu mintea-i nici nu preţuieşte

Ce-i dragostea lui Dumnezeu!



Flavius Laurian Duverna

18 februarie 2008