Poezie Înc-un apus de soare s-a dus

ÎNC-UN APUS DE SOARE S-A DUS



Înc-un apus de soare s-a consumat, s-a dus

Și-am înțeles, din nou, cât Tatăl mă iubește

Pe drumul spre Cetate și astăzi m-a condus

Căci dragostea-I sublimă, cu drag, o răspândește.



A fost o zi normală cu trudă, frământare

Dar și cu bucuria de-a fi un fiu salvat

Simțit-am, iar, imbold din sfânta-ncredințare

Și iar l-am onorat pe Cel ce m-a creat.



Venit-au și ispite să-ntunece cărarea

Și-au fost și opoziții c-așa e pe pământ

Dar Duhul m-a condus, a-nvins întunecarea

Și forțe noi mi-a dat să stau în Legământ.



Ce bun e El cu mine căci zilnic mă ajută

Să-mi împlinesc menirea primită la-nceput!

În lumea-nvăluită în zarvă și derută

Prezența Lui mi-e sprijin, Cuvântul Lui mi-e scut.



Mă uit acum în urmă la ceasul deșteptării

Și cânt de bucurie: de-atunci și pân-acum,

Din nou, am constatat că nu m-a dat uitării

Ci m-a făcut să văd ce-i la sfârșit de drum.



Înc-un apus de soare s-a dus, s-a consumat

Și crezul mi-e același: prin har mă duc spre țintă

Știind că mă-nsoțește Acel ce m-a chemat

În lumea-n care sfinții, neîncetat, Îi cântă.



George Cornici/6 Iulie, 2012