Poezie Dumnezeu şi Omul

Dumnezeu e acela ce-a fost şi va fi.

Nimic fără El nu se schimbă,

E viaţa eternă, lumina din zi,

Astrele-n mişcare confirmă.



El face ca viaţa să aibă un rost,

O umple cu roduri cereşti

-Numai tu ce odată o pulbere-ai fost,

Nu te vezi fără El cine eşti.



Numai tu nu crezi, că eşti din pământ;

Eşti o umbră ce-n grabă dispare,

-Nu vrei să-nţelegi că ai fost conceput,

Ce asculţi a ştiinţei, eruare.



Mai degrabă te-nşeli culegând doar minciuni,

Ce sunt scrise pe file de oameni;

Decât să asculţi de acei din vechimi

Ce vorbesc în al cerului termini.



În zadar o să-l cauţi pe Acela din ceruri

În locuri descriese de om,

Pe genunchi vizitează al sfinţilor cercuri

Şi-acolo găsi-vei un Domn.



Găsi-vei tezaurul sfânt ce nii dat.

De Tatăl s-aducă iertare,

Prin El vei ajunge să fii liberat

Şi-n ceruri cu sfinţi-n lucrare.



2/17/2008gl