Poezie Calvarul

Cand privesc spre locul care

Spre osanda a fost dat

Cel ce-n dragostea cea mare

Viata vesnica mi-a dat

Ma-nfior si-mi plec genunchiul

Inaintea slavei Sale

Si cazut raman pe ganduri

Doamne,cata indurare!

Cand privesc spre crucea care

Tine tintuit pe ea

Viata cea venita-n lume

Mantuire ca sa-mi dea

Ma-nspaimant si-ncep a plange

Ma cutremur jos sub ea

Painea vietii cum se frange

Hrana sfanta ca sa-mi dea

Cand privesc pe drumul care

Duce Domnul crucea sus

Vad cum a ramas pe cale

Sfantul sange-a lui Isus

Groaza-n mine napadeste

Si ma tine strans legat

Vai!Cel ce totul daruise

Merge-acum batut,scuipat

Cand privesc spre-Acela care

Mii de vieti a saturat

Spre Acel ce vindecase

Iar acuma sta legat,

Ma cuprinde ceata mortii

Si un lesin parca simt

Vai!Ai dat totul pentru oameni

Pretul sa-L platesti deplin.

Cand privesc la fata care

Raze trebuia sa dea

Si la cel ce mult iubise

Stralucire,frumusete nu avea,

Tac.Si nu mai am cuvinte

Sufletul incepe-a-mi plange

Cum!Se poate ca Stapanul

Parasit,strapuns Se stinge?

Insa cand spre ceruri

Catre Domnul celor vii

Vad ca planul suferintei

Este chiar din vesnicii

Atunci usurat rasuflu

Lacrimile-mi curg pe fata

Simt cum pacea ma-nconjoara

Ai murit,sa-mi dai viata!

AMIN