Poezie Marea Biruinţă

Marea Biruinţă



O! Isuse Doamne, ce-ai găsit aleasa cale

Ca să porţi asupra-Ţi, vina noastră grea,

Tu-ai renunţat la cer, si laude în osanale

Ca să suferi aici ura, invidia şi vorba rea

Şi istovit sub cruce, să suporţi durerea.



A trebuit ca lupta s-o reei de la-nceput,

De unde-Adam şi Eva, ei biruiţi au fost,

Să ne ridici, din starea-n care am căzut

Prin multă rugăciune şi prin aspru post,

Ca sub neprihănirea-Ţi s-avem adăpost.



Ai vrut păcatul, ca în veci să-l dai afară,

Să-l elimini, din inimile noastre apăsate,

Şi ai învins definitiv, pentru a treia oară

Când Lucifer spera că stapâneşte toate,

Că are împărăţii, pline de daruri bogate.



Peste prăpastia adâncă făcută de păcat,

Te-ai interpus ca şi o punte-n întrupare,

Pământ şi cerul, prin lacrimi le-ai sudat,

Prin dragoste, trăind în sfantă ascultare

Pentru a-i aduce omului căzut...iertare.



Şi-ai arătat, că-i cu putinţă, omului finit

Să ţină, din iubire, măreaţa sfântă Lege,

Şi-n ascultarea, de Dumnezeu cel infinit,

Stăruitor spre ceruri, el să poată merge

Unde slujeşti ca mare preot şi eşti Rege.



I-ai oferit în dar, cel mai curat veşmânt

Haina cea albă, fără pată, a îndreptăţirii,

S-o poarte iarăşi când va fi în raiul sfânt,

Din nou, să guste cupa plină, a fericirii

În bucuria sfântă şi sublimă, a mântuirii.



Flavius Laurian Duverna

17 februarie 2008