Poezie Privesc (1)

Privesc cu ochii-nlăcrimați la Tine

Iar Tu parcă-mi răspunzi cu un oftat ușor,

Și din tabloul cărții mai divine

Te arăți mai trist, mai sfînt, mai plin de dor.



În ochii Tăi plutește pacea

Iar eu putere am din ei,

O Doamne, dă-mi izbîndă-n luptă

Ca și lui Daniel la lei.



Isuse ceru-ntreg, de Tine

Se despărți cu-atît amar,

Căci Tu doar Ești neprihănire

Și dragostea, și sfîntul har.



Și cînd în lumea asta mare

Pe lemnul crucii Te-ai întins,

Acele picături de sînge

Și pentru s-au prelins.



Chiar dacă-ar trebui vreodată

Pe lemnul crucii să fiu pus,

Desăvîrșete-mă-n lumină

Să spun doar ceea ce Tu-ai spus.