Poezie ÎNDEMN LA VEGHERE.

-

Prieten drag ce mergi în depărtare

Să nu uiţi fraţi tăi, cu care ai slujit;

Simţi-vom lipsa ta şi-al zilelor cu soare!

Când noi ne-nvese-leam pe drumul vieţi sfânt.



Vedea-vom locul gol şi-n cor, şi la chimvale,

Ne vom aduce-aminte de tine-atunci cu dor!

Vom îndrepta o rugă la Cel cei drept pe cale;

Să-ţi poarte El de grijă, umblând pe-a Lui ogor.



Să fii purtat de aripi pe-al cerului pridvoare

Să te înaţi spre ceruri privind la locul sfânt!

Iar duhul tău întruna să bea de la izvoare,

Şi hrana ce-a mai sfântă ce-i veşnicul cuvânt.



Să nu te depărtezi de drumul veşniciei!

Ce umblă prin credinţă, cu al tău Salvator

Atuncea vei ajunge în ţara bucuriei

Şi vei trăi de-apururi cu Domnul Domnilor.



Când eşti la îndoială, coboară-n odăiţă.

Şi cerei Celui veşnic, ca El să te păzească!

Când eşti la încercare, priveşte prin credinţă,

Şi vei simţi căldura aceia părintească.



Lucrează ne-ncetat în via lui Hristos

Căci ai primit talantul ca să îl foloseşti!

La tot ce-aduni aicea pe drumul greu spinos

Primi-vei răsplătirea în slăvile cereşti.



Fii plin de duh întruna şi nu te obosi

pe calea care duce spre locul glorios;

Deschide-ţi larg inima, şi-atuncea vei găsi

Că eşti pe calea vieţi ce duce la Hristos.



Te vom purta în rugă, ca Cel din veşnicie!

Să te păzească-ntruna pe-al cerului ogor,

Să fii întodeauna, curat, fără mânie;

Şi vei vedea izbânda, vei trece orice nor.



Şi dacă soarta vieţi aicea ne desparte!

Acolo-n veşnicie vom fi nedespărţiţi;

Ne vom plimba acolo pe străzi de diamante;

Şi vom cânta-mpreună cu toţi acea sfinţi.



8/1/2005gl