Poezie PANA ZORII NU PIER

PANA ZORII NU PIER!



2 Petru 3:9

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui,

cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi,

şi doreşte ca nici unul să nu piară,

ci toţi să vină la pocăinţă."



Câmpiile cu grâne strălucesc în soare,

Mai sunt ţarini nelucrate şi alte ogoare,

Ce-şi leagănă podoaba în pragul altor zile,

Vezi pretutindeni a morţilor movile.



Răsar noi mlădiţe în lanul de spice,

Credinţa le dă putere, să se ridice

Din margine de groapă, adânc săpată.

Un strat de ţarină ajunge mai bogată.



Pe culmi urcă spre-o vastă-mpărăţie,

Purtând credinţa vie, veşnică făclie,

Şi-n furtuna luptelor ce tot dau năvală,

Credinţa în Isus răzbate triumfală.



Belşugul holdelor în snopi vei strânge

Dacă pentru bob, ai dat strop de sânge,

Atunci când iadul ţi-a pus piedici şi frâne

Şi-ai dus cu îndrăzneală cereasca pâine.



Atunci când nu te-ai speriat de uraganul,

Ce-a răscolit adâncimi, clocotind vulcanul,

De-ai pus iubire în toate umbletele tale,

Şi-ai înmulţit rodul milosteniei în vale.



Într-o zi se va preface în foc lumina

Şi cuvântul într-o flacără se va-nfăţişa,

Va mistui şi va arde spini şi mărăcini.

Veghează poporule! Nu-i departe aceea zi.



Va arde trup şi suflet, pădure, cîmpii,

Când Luceafărul ca fulgerul va lovi,

Va judeca cu dreptate şi nepărtinire,

Fiul Omului va reveni curând ca un Mire,



Neamuri şi neamuri, poapoare se-ntorc la El,

Şi-n slavă, în locuinţa Lui, vor locui cu El.

Fereastra azi, încă, mai e deschisă spre cer,

Veniţi la El, ce-i trudiţi, până zilele nu pier.

Amin!