Poezie Nu mai e mult!

2 Petru 1:10

„De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult

să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră;

căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată."



Privesc îndelung cu ochii ţintă-n sus

Şi văd trecutele zilele cum s-au scurs.

Aş vrea să prind aripi, să pot să zbor,

Să-l văd pe Isus cât mai iute, pe nor.



Nădejdea simt că-i gata să slăbească,

Cu ochi-ndreptaţi spre bolta cerească,

Zarea o cuprind cu privirea şi o măsor,

Număr zilele şi mă apucă un aprig dor.



Puterile s-aprind şi-n taină mă ridică,

Să-naintez pe cale, cu Isus, fără frică.

Credinţa-n Isus mă umple de tărie

Simt că nu mai e mult şi El are să vie.



Ziua aceea mare, ziua învierii, răpirii,

Aduce trup nou din suflul primăverii

Întrupaţi, transformaţi răsplătirii,

În trup dat de Mesia, nesupuşi putrezirii,



Îmbrăcaţi în haina sfântă, preacurată,

Din strălucirea luminii din slavă luată,

Vom zbura pe aripi din raze de soare,

Cu veşmânt nou, pentru sărbătoare.



Zi minunată, zi cu strălucire din slavă,

Izbăvitorul durerilor noastre ne cheamă,

El, Cel mai Frumos, frate bun, Mesia

Ne duce acolo, unde-i este Împărăţia.



2 Petru 1:11

„În adevăr, în chipul acesta vi se va da

din belşug intrare în Împărăţia veşnică

a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos."



Amin!