Poezie Nu trageti!

Nu trageti !







Nu trageti cu arme mortale in flori

Lasati-le sa-si raspandeasca mereu parfumul

Curcubeul mai apare doar rareori

Din cuvintele toate n-a ramas decat unul.



Nu trageti cu tunul in cerul cu stele

Dupa noapte urmeaza doar o singura zi

Mai bine aruncati cu fluturi in ele

Doar maine, in zori, ne vom mai trezi.



Nu aruncati cu grenade in trandafiri

Sfaramati-va petalele lor de pleoape

Fiti partasi ai aceleiasi iubiri

Inimile – una de alta – sa fie tot mai aproape.



Nu trageti cu tunul in pescarusi si-n mare

Lansati mai bine proiectile cu fulgi

Atata timp cat e albastru in zare

Cu gandul sau chiar cu mana norii poti sa-i atingi.



Nu trageti cu tunul in macii rosii din camp

Lasati peste pajisti rasetele sa zboare

Nu-i nevoie de lacrimi, de dureri in cuvant

Cat timp sufletu’-i clar ca o raza de soare



Cum ar fi dac’-ati fi –mai presus decat oameni,– copaci

Cu radacini intinse spre-adancul ’nalt din cer...

Ca-ntr-o imbratisare in care-nveti sa taci

Unde pentru cuvinte nu-i loc, ci-i doar mister...



Nu aruncati la-ntamplare cuvintele cu noroi

Intr-o zi tocmai acestea or sa v-acuze

Odata rostite, nu mai pot fi-ntoarse-napoi

Intr-o zi – nu veti mai putea aduce scuze.



Nu trageti cu tunul in cerul cu stele

Dupa noapte urmeaza doar o singura zi

Mai bine aruncati cu fluturi in ele

Doar maine, in zori, ne vom mai trezi.