Poezie Nu te uita ca uneori...

Nu te uita ca uneori. . .



Imbraca-te cu o petala de lumina

Poart-o in partea stanga, langa inima

Nu te uita la florile din jur cum se-ofilesc

Sopteste-mi in fiece dimineata doar atat : te iubesc



Imbraca-te cu o petala de dragoste divina

Privirea-ti –ca o cupa- de cer sa-ti fie plina

Nu te uita ca uneori mai apare si-un nor

E doar pentru ca lacrimile – ca si visurile – nu mor.



Imbraca-te cu o petala nesfarsita de dor

Pastreaz-o cat mai aproape de tine cand ochii te dor

Nu te uita ca nu poti sa-i descrii culoarea

E de-ajuns sa o simti ca pe-un gol ce-ti arata chemarea.



Imbraca-te cu Iubirea ce ti se ofera deplina

Cat universul si cat eternitatea de sublima

Nu te uita ca uneori ai aripi obosite si frante

Vei invata sa zbori odata cu ingerii printre cuvinte.



Imbraca-ti sufletul cu o petala alba si fina

Goleste-te de <Eu> cat timp mai este inca lumina

Chiar ochii de ti s-ar intuneca, sa nu plangi;

Razele vietii chiar si numai cu gandul poti sa le strangi.



Imbraca-te cu o petala rotunda din soare

Nu te uita inapoi, nu cumva sa te pierzi pe carare

Priveste inainte si sus, unde floarea e-ntreaga

Si fiecarei petale din caracter sa-i spui ca ti-e draga.



Imbraca-te cu Iubirea ce ti se ofera deplina

Nu zabovi – grabeste-te sa fii si tu lumina

Nu te uita ca uneori aripile din umeri te dor

E doar pentru ca visurile – ca si lacrimile – nu mor.





Elena Miron, 1998, 03 Iulie.