Poezie La Tronul Milei Tale

La tronul milei tale Doamne

Eu mă cobor aşa cum sunt!

Am sufletul zdrobit în mine

Aduţi amine că-s pământ.



Sunt pulberea din drum Stăpâne

Ce-ai ridicat-o-n harul Tău.

Sunt lutul modelat de Tine

Dar am un duh din Dumnezeu.



Când vezi că lutul se sfărâmă!...

Să-l modelezi prin harul Tău;

Iar în cuptor să-l ţii de mână,

Să se-ntărească Domnul meu.



Când cele ce aleargă-ntruna

Se încovoaie sub povoară!...

Întindeţi o Stăpâne mâna,

Şi fă Tu sarcina uşoară.



Cănd cele ce deschide poarta

La cel setos, flămând, trudit!...

Ele-au slăbit de-a ajuta

Să le-ntăreşti Isus iubit.



Când cei ce privesc pe fereastră!

La frumuseţea ce-ai creat

Când peste eii ceaţa se lasă!

Ai milă medic minunat.



Fă să se vadă a Ta lumină

Să străucească ne-ncetat;

Iar când vom fi-n ţara divină

Să fim cu-Acel ce nea salvat.



8/13/2004gl