Poezie Preotul Elii

A fost în Israel odată

Un Preot cu numele Eli!

El a ţinut cărarea dreaptă

Dar l-a ajus clipa dureri.



Pe vremea aceia s-antâplant

La templu să slujească

Un copilandru închinat

Acolo ca să crească.



Acest copil a fost găsit

Pe placul Domnului

Căci Samuel a împlinit

Cu drag lucrarea lui



Şi într-o noapte s-a trezit

La voce ace aude!

Atunci aleargă el grăbit

La Eli şii răspunde.



Iar Elii spune cu mirare

Eu nu te-am chemat

O dute iarăşi la culcare

Şi dormi tu împăcat.



De trei ori aude o voce

Venind din înălţime

A treia oară aşa El zice

Vorbeşte aicea-s Doamne.



-Vorbeşte-I lui Elii preotul

De marea pedeapsă ce vine

Copii lui calcă veşmântul,

Păcatul ajunse la culme



Ajuns-au departe de lege

Nu mai au nici măcar o scânteie

Murdară viaţa-şi petrece

Vor peri căci mau dus la mânie.



Făcut-au din noapte tot ziuă

La zi ocii lor i-au închis

Sunt plini de păcat şi de zgură

În plăceri ei mereu s-au încins



Fiind fii preotului

Ei s-au ascuns sub lege

Luat-au partea Domnului

Trăind în fărdelege.



Plăcerilor s-au lasat duşi

Sorbit-au sucul lor amar

De instrumente oarbe duşi

Uitând cu totul, de altar.



În zgomote nesăbuite

Ce răsun-au văzduhul!

Nepăsători de cele sfinte

Eii şi-au spurcat veşmântul.



Loviţi vor fi de moarte acum

Acesta e mesajul

Căci au păcătuit pe drum

Lăsând pelegrinajul.



De ai făcut un legământ

Cu Cel din veşnicie

Vezi să trăieşti după cuvânt

Căci Domnul o să vie.



Sfărmaţi din inimă ce adună

Şi nui pe placul Domnului

Zdrobiţi altarele de tină

De vreţi să fiţi în slava lui.



Sfărmaţi statuile de piatră

Ce st-au în adunare!

Aduceţi inima curată

În templu la altare.



Legaţi voi inima bolnavă

Cu leacul cel din cer.

Mângăia-ţi inima firavă

Cu Cel ce-a fost un Miel



Zidiţi cetăţi în jurul vostru

Din aur şi safire

Că cel rău Ştiţi că e un monstru?

Te duce-n amăgire.



Căci arta ce deschide cerul

Şi-a sufletului poartă

Ea ne va duce la Stăpânul

În ziua minunată.