Poezie Priveşte (1)

-- Priveşte tot timpul cu ochii spre cer

La Acel ce-ncurând o să vină;

--Iaţi zborul de-aici, dintre cei care pier

Spre lumea măreaţă divină.

Spre ţara ce-a sfântă cu-a ei bogăţii

Ce nu pot fi scrise-n cuvinte

Spre locul măreţ unde-s apele vii

Acolo-i al nostru Părinte.



-- Priveşte la-ntinderea lumi eterne

La locul cel sfânt minunat;

-- Grăbeşte să zbori din a nopţi caverne

Spre marele tău împărat.

La un loc pregătit de Mirele tău

ce-a urcat pe o rază-a iubiri;

Iubirea divină al Tatălui Său

Dar şi noi suntem rodul jertfiri.



--Priveşte la raza de soare pe cer

Pe pământ ea căldura-şi trimite

Lumină ea dă şi la cei care pier

Căci Domnul pentru toţi e părinte.

Pentru toţi El murita pe cruce

Pentru toţi Domnul viaţa şi-a dat

Dar acei ce la Domnul ajunge

sunt acei ce-au sluijit nencetat.



Sunt acei ce-au ieşit pe ogor

Să lucreze pentru-a lor Împărat

S-ă adune cât mai mult în grânar

Bob curat pentru-Acel Preaânalt.

Vrei să fii şi tu-n ceruri cu Domnul?

Ieşi la holda Stăpânului veşnic

Lasă lumea , păcatul şi somnul

Pentru ceruri să poţi fi tu vrednic.



31/03/2005gl