Poezie Privesc în jurul meu Natura

Privesc în jurul meu natura

Cu ce căldură preamăreşte!

Pe Acel ce i-a-ntocmit făptura

Ea nicidecum nu oboseşte;

Iar soarele în alergare

Ascultă glasul Celui veşnic

Chiar când un munte-i iese-n cale

Rămâne-ascuns, de-şii puternic.



El nu îşi schimbă traiectorea

Nu se întoarce înapoi ,

Căci Dumnezeu i-a dat mişcarea

Şi-ascultă doar de glasul Lui.

Oare, şi noi facem la fel

În alergare pe pământ?

Când iese-n cale acel rău

Stau eu pe cale neclintit?



Nu ne întoarcem înapoi

Când suferinţa ne loveşte;

Când încercarea iese-n faţă

Nu cumva ea ne copleşeşte?...

Uităm mereu de Cel din ceruri

A cărui dragoste-i măreaţă

Iubirea Lui este de-apururi

La toţi ai Lui le dă viaţă.



Privind în sus admir splendoarea

Culoarea norilor picanţi

Când soarele îşi dă intrarea

Sunt parcă de el fermecaţi.

Şi-ascund în eii comori măreţe

Le-nchide în cămara lor

Şi le păstrează cu stricteţe

Din ordin dat de Creator.



Iar când pământul se închină

La Cel care e veşnic sfânt;

Atunci Stăpânul iar îndrumă

Apa să curgă pe pământ

Ia ca un semn de mulţumire

În mii ge glasuri se înalţă

Natura-ntreagă-n proslăvire

Celui ce le-a umplut de viaţă.



Se-mplineşte planul sfânt

La glasul Lui se schimbă totul

Natura-ascultă-a lui cuvânt,

Glorificând pe Creatorul

Dar numai omul o Stăpâne

Uită mereu de legământ

Uită mereu Doamne de Tine

Căci ai mers până la mormânt.



Uită mereu de ţara sfântă

Şi se abate în plăceri,

Îşi lasă inima flămândă

Să se complacă-n desfătări.

Uită de locul rugăciuni

În care vine fiul Tău

Se vinde farmecelor lumi

Pe-un blid de linte ca Esau.



Ajutăne şi noi Stăpâne

CA sătrăim în voia Ta

Să fim biruitori în lume

Şi să putem răzbi prin ea

Căci toţi vrem Doamne a intra

Cu tine-n ţara minunată

Şi-acolo a ne bucura

În patria cea mult dorită.



9/26/2005gl